Gabriel Biriş, avocat, asociat fondator al Casei de avocatură Biris - Goran şi vicepreşedinte Forţa Civică, crede că România nu va fi ocolită de repercusiunile crizelor din bazinul mediteranean. România trebuie să tragă învăţăminte de pe urma evenimentelor care au cuprins economia unor ţări precum Cipru. Ce sfaturi le dă guvernanţilor, dar şi cum vede el redresarea României pe plan financiar aflaţi din cadrul unui interviu acordat de Biriş în emisiunea Dezbaterile RL.
Gabriel Biris, vorbim despre criza economico - financiară de câţiva ani şi in aceasta perioada avem o noua situatie. Cipru este in situatia falimentului unui întreg sistem bancar, o tara din Uniunea Europeana care face parte din zona Euro şi ne întrebăm: cum s-a ajuns aici?
G.B.: Cred că este un cumul de factori; s-a vorbit foarte mult de faptul că Cipru este o binecunoscută jurisdicţie off-shore, că acolo „se parchează” bani de către oligarhi ruşi sau de pe alte meleaguri, că din acest motiv - faptul că acolo nu se prea plăteau impozite şi taxe - s-a ajuns în situaţia aceasta. Nimic mai eronat: eu am mai spus acest lucru, am atras atenţia, Cipru nu este off-shore; Cipru este o ţară-membră a Uniunii Europene, Cipru are impozite şi taxe mai mult sau mai puţin aliniate legislaţiei europene, când vorbim de taxe şi accize sunt 100% aliniaţi, când vorbim de impozit pe profit, într-adevăr, au un impozit pe profit foarte competitiv, de doar 10%. Iarăşi, o cifră interesantă, ei au veniturile bugetare ca procent din PIB mai mari decât România. Raportat la PIB, România are 31 – 32 % (depinde de an) venituri fiscale ca pondere în PIB, la bugetul de stat, în Cipru vorbim de 36 – 38 %.
Cipru nu este un off-shore, nu e un paradis fiscal
Asta, însemnând o mai bună colectare?
G. B.: Asta înseamnă că nu este paradis fiscal în primul rând, înseamnă că au administraţie fiscală eficientă pentru că reuşesc să strângă semnificativ mai mult decât România pe fondul unei evaziuni mult mai reduse la impozitele principale la bugetul de stat şi anume taxa pe valoare adăugată şi accize şi reuşesc să strângă de asemenea semnificativ comparabil cu România dintr-un impozit pe profit mai mic. Impozitul pe venit în Cipru este mai mare decât în România, ajunge chiar si la 35%. Una peste alta, această comparaţie, 31 versus 36 % din PIB ne arată că Ciprul nu este deloc un paradis fiscal.
Şi atunci, care este explicaţia pentru care deponenţi din ţări ca Rusia, inclusiv România si nu numai, şi-au depus banii în băncile din Cipru şi nu în băncile din ţara proprie?
G. B.: Tu ştii că eu susţin de foarte mult timp introducerea şi în legislaţia românească a unor prevederi care să faciliteze amplasarea de holding-uri în România. Din 2004 susţin acest lucru, interesant e că prima dată am prezentat această propunere împreună cu Matei Păun şi cu o echipă la vremea respectivă din Junior Chamber International, atunci când am propus şi cota unică între 14 şi 18 % şi a ieşit 16...Cipru are o legislaţie foarte, foarte avantajoasă pentru holding-uri: nu impozitează câştigurile de capital, nu are impozit pe dividendele platite către nerezidenţi, ceea ce face din Cipru o locaţie foarte convenabilă. În plus, Ciprul are o reţea de convenţii privind evitarea dublei impuneri destul de bine dezvoltată, semnificativ mai mică decât România însă şi are o convenţie foarte buna cu Rusia. Asta a făcut ca mulţi ruşi să folosească Ciprul pentru structurarea investiţiilor în fostul spaţiu sovietic. Acest lucru, practic a scos nu investiţiile ruseşti, ci faptul că ei au înţeles că dezvoltând o astfel de legislaţie aduc prosperitate, asta a scos Ciprul din sărăcie şi a pus-o pe lista Centrelor Financiare Internaţionale (International Financial Center). Problemele lor nu au plecat de la fiscalitate, dimpotrivă, fiscalitatea i-a ajutat să prospere, i-au ajutat să se dezvolte şi i-a pus pe harta ţărilor care contează în peisajul financiar internaţional.
Deci, tu spui că fiscalitatea i-a atras pe investitori să-şi depună banii în băncile lor?
G. B.: Da, iar faptul că au existat şi există în continuare astfel de facilităţi a generat creştere pe piaţa serviciilor profesionale, când vorbesc de servicii profesionale mă refer la avocaţi, contabili, notari, IT-şti pentru servisarea băncilor şi instituţiilor financiare dar şi a firmelor de servicii profesionale de genul acesta, dar şi un sistem financiar foarte dezvoltat. Ei au intrat “în belea” să spunem aşa, din cauza Greciei.
Plasamentele făcute acolo...
G. B.: Da. Ei au un PIB să zicem în jur de 20 de miliarde, active bancare semnificativ mai mari decât PIB-ul, vorbim de un sistem bancar care are active în jur de 100 de miliarde.. Toate aceste fonduri au ajutat de-a lungul vremii zona Euro şi Ciprul în special să crească. Pentru că , dacă politicienii ciprioţi nu ar fi avut înţelepciunea pe la începutul anilor `70 să vină cu un regim fiscal prietenos pentru investitori, ar fi fost o piatră în mijlocul Mediteranei.
Pentru investitori sau pentru deponenţi?
G. B.: Nu e vorba numai de deponenţi, e vorba de investitori care folosesc Ciprul ca platformă de investiţie în alte regiuni. Deci, acolo este o placă turnantă; nu sunt investitori care să fi făcut fabrici acolo, dar au făcut investiţii foarte mari. Dacă ne uităm la infrastructura Ciprului vom observa că e una foarte decentă, dacă ne uităm la investiţiile în turism, în cladiri de birouri, etc.
Ciprioţii plătesc pentru plasamentele făcute in obligaţiuni greceşti
Da, dar ele merg şi în alte ţări.
G. B.: De-asta zic, este placă turnantă. Ei folosesc fondurile care sunt parcate acolo, există un flux: intrări şi ieşiri, iar fondurile respective i-au ajutat să se dezvolte. Ce-au făcut: băncile cipriote au cumpărat prea multe eurobond-uri greceşti. Aveau investiţii în titluri de stat greceşti o dată şi jumătate cât PIB-ul, vreo 30 de miliarde. În momentul în care planul de salvare al Greciei a presupus un hair-cut, adică o pierdere de 50 % pentru deţinătorii de bond-uri greceşti, pierderea aceea a afectat şi Ciprul. În momentul în care ai o pierdere în sistemul bancar în jur de 15 miliarde numai din această operaţiune (din acest hair-cut) si un PIB de doar 20 de miliarde, normal că încep problemele. Acel incident a generat neîncredere în Cipru, au mai fost şi retrageri de fonduri, investitorii nu s-au mai simtit confortabil să-şi ţină banii acolo şi s-a creat un carusel. Cred că modul în care a fost manageriata de ciprioţi şi de oficialii Uniunii Europene această criză a lasat mult de dorit. Acolo e un cumul, de criză financiară şi criză politică, pentru că ei au cerut ajutor poate prea târziu. Germania a susţinut împrumuturile in Grecia şi planurile de salvare în alte ţări cu probleme. Acum politicienii germani, sub presiunea alegătorilor au devenit mult mai ponderaţi, mai ales că se apropie alegerile şi acolo. Atunci au zis Stop! şi au venit cu această formulă foarte nefericită, iniţial, de a “taxa” depozitele din Cipru.
„Cipru este practic în afara zonei euro”
Asta a fost prima solutie: “Vă dăm bani dacă vă taxaţi deponenţii!”.
G. B. Eu am senzaţia că modul în care a fost comunicată această măsură a fost extrem de greşit, nu e vorba de o taxare. Aici, când vorbim de a impozita ceva, de a taxa ceva, înseamnă că faci nişte venituri la bugetul de stat. Acolo nu era vorba de venituri la bugetul de stat, acolo era vorba de un hair-cut, era vorba pur şi simplu de a reduce nişte sume care de fapt nu mai existau că fuseseră pierdute prin investiţii proaste în bond-uri greceşti. Nu s-a trecut şi nici nu cred că ar fi fost normal să treacă primul plan şi atunci s-au trezit în situaţia în care pur şi simplu n-a mai avut oxigen în plămâni sistemul bancar cipriot. Acum, măsurile sunt mult, mult, mult mai dure. Vedem că a doua bancă a fost închisă, vedem că depozitele de peste 100 000 de Euro în Bank of Cyprus au primit un hair-cut masiv, nu ştiu, s-a vorbit de 40, acum aud că se ajunge la 60 %...
Se cam schimbă deciziile de la o zi la alta...
G. B.: Se schimbă, pentru că nici ei nu ştiu exact pe ce contează. Practic, în momentul de faţă, Ciprul este tehnic în afara zonei Euro. În momentul în care ai restricţii la transferuri, nu mai eşti funcţional, deci practic în momentul de faţă ei au control valutar. Ori, ţinem minte că România ca fază premergătoare a aderării la Euro, a liberalizat piaţa valutară? Şi funcţionează foarte bine la noi acum. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu există restricţii la cumpărat şi vândut de valute. În momentul de faţă există restricţii severe la transferurile de capital, de euro, de dolari, de orice, din Cipru către alte zone.
Pentru investitori sau pentru deponenţi?
G. B.: Nu e vorba numai de deponenţi, e vorba de investitori care folosesc Ciprul ca platformă de investiţie în alte regiuni. Deci, acolo este o placă turnantă; nu sunt investitori care să fi făcut fabrici acolo, dar au făcut investiţii foarte mari. Dacă ne uităm la infrastructura Ciprului vom observa că e una foarte decentă, dacă ne uităm la investiţiile în turism, în cladiri de birouri, etc.
Ciprioţii plătesc pentru plasamentele făcute in obligaţiuni greceşti
Da, dar ele merg şi în alte ţări.
G. B.: De-asta zic, este placă turnantă. Ei folosesc fondurile care sunt parcate acolo, există un flux: intrări şi ieşiri, iar fondurile respective i-au ajutat să se dezvolte. Ce-au făcut: băncile cipriote au cumpărat prea multe eurobond-uri greceşti. Aveau investiţii în titluri de stat greceşti o dată şi jumătate cât PIB-ul, vreo 30 de miliarde. În momentul în care planul de salvare al Greciei a presupus un hair-cut, adică o pierdere de 50 % pentru deţinătorii de bond-uri greceşti, pierderea aceea a afectat şi Ciprul. În momentul în care ai o pierdere în sistemul bancar în jur de 15 miliarde numai din această operaţiune (din acest hair-cut) si un PIB de doar 20 de miliarde, normal că încep problemele. Acel incident a generat neîncredere în Cipru, au mai fost şi retrageri de fonduri, investitorii nu s-au mai simtit confortabil să-şi ţină banii acolo şi s-a creat un carusel. Cred că modul în care a fost manageriata de ciprioţi şi de oficialii Uniunii Europene această criză a lasat mult de dorit. Acolo e un cumul, de criză financiară şi criză politică, pentru că ei au cerut ajutor poate prea târziu. Germania a susţinut împrumuturile in Grecia şi planurile de salvare în alte ţări cu probleme. Acum politicienii germani, sub presiunea alegătorilor au devenit mult mai ponderaţi, mai ales că se apropie alegerile şi acolo. Atunci au zis Stop! şi au venit cu această formulă foarte nefericită, iniţial, de a “taxa” depozitele din Cipru.
„Cipru este practic în afara zonei euro”
Asta a fost prima solutie: “Vă dăm bani dacă vă taxaţi deponenţii!”.
G. B. Eu am senzaţia că modul în care a fost comunicată această măsură a fost extrem de greşit, nu e vorba de o taxare. Aici, când vorbim de a impozita ceva, de a taxa ceva, înseamnă că faci nişte venituri la bugetul de stat. Acolo nu era vorba de venituri la bugetul de stat, acolo era vorba de un hair-cut, era vorba pur şi simplu de a reduce nişte sume care de fapt nu mai existau că fuseseră pierdute prin investiţii proaste în bond-uri greceşti. Nu s-a trecut şi nici nu cred că ar fi fost normal să treacă primul plan şi atunci s-au trezit în situaţia în care pur şi simplu n-a mai avut oxigen în plămâni sistemul bancar cipriot. Acum, măsurile sunt mult, mult, mult mai dure. Vedem că a doua bancă a fost închisă, vedem că depozitele de peste 100 000 de Euro în Bank of Cyprus au primit un hair-cut masiv, nu ştiu, s-a vorbit de 40, acum aud că se ajunge la 60 %...
Se cam schimbă deciziile de la o zi la alta...
G. B.: Se schimbă, pentru că nici ei nu ştiu exact pe ce contează. Practic, în momentul de faţă, Ciprul este tehnic în afara zonei Euro. În momentul în care ai restricţii la transferuri, nu mai eşti funcţional, deci practic în momentul de faţă ei au control valutar. Ori, ţinem minte că România ca fază premergătoare a aderării la Euro, a liberalizat piaţa valutară? Şi funcţionează foarte bine la noi acum. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu există restricţii la cumpărat şi vândut de valute. În momentul de faţă există restricţii severe la transferurile de capital, de euro, de dolari, de orice, din Cipru către alte zone.
E o situaţie, practic, de blocaj?
G. B.: Cipru este practic în afara zonei euro.
Tu spuneai înainte că impozitarea depozitelor era o mare greşeală, dar presupunând că
ea s-ar fi făcut şi Parlamentul ar fi ratificat această propunere pe care organismele
internaţionale de finanţare au propus-o Ciprului, s-ar fi salvat lucrurile?
G. B.: Eu cred că nu. Să presupunem că în weekend-ul de acum cateva săptămâni Parlamentul cipriot ar fi votat această enormitate şi s-ar fi făcut reducerea sumelor respective. In momentul în care s-ar fi deschis băncile cipriote oricum ar fi fost retrageri masive şi ar fi intrat în colaps în secunda imediat următoare. Asta, pentru că acum, în zilele noastre, nu mai trebuie să te duci la bancă să stai la coadă, stai în faţa unui calculator oriunde în lume şi scoţi bani. De unde să-i scoţi dacă ei nu-i au?
Situaţia de acolo a fost realmente până acum una de blocaj pentru cetăţenii obişnuiţi ciprioţi.
