Interviu cu Gabriel Biris pentru Mix FM, 26 decembrie 2004
Floare Comsea:
Gabriel Biriş, ce zici de faptul că e, în sfârşit, posibilă introducerea cotei
unice din 2005. Tu ai lucrat la
această idee, care crezi că va fi impactul ?
Gabriel Biris: Ce să zic, tu ştii foarte
bine că sunt unul dintre suporterii cotei unice, pe care am susţinut-o cât am
putut de tare ori de cate ori am avut ocazia. De altfel, am văzut că o
comparaţie pe care am făcut-o anul trecut în septembrie la TVR1 (cea cu „capra
vecinului") a făcut carieră...
M-a
bucurat foarte mult ideea Alianţei DA de a susţine această soluţie de impunere
şi sper să o pună în practică încă din 2005.
Tu
ştii că eu am făcut parte şi din echipa PNL (deşi nu sunt membru) care a redactat
partea de taxe şi partea de fiscalitate din programul electoral al Alianţei DA.
Cred că împreună cu echipa nu am făcut tocmai o treabă rea. Din păcate însă,
unele idei pe care le-am propus noi nu au putut fi spuse în campanie şi mi-e
teamă ca nu cumva introducerea cotei unice să fie o treabă făcută pe jumătate.
FC:
Cum ar fi ?
GB: Sunt câteva probleme
care, dacă nu sunt tratate cum trebuie, pot duce la scăderea drastică a
veniturilor bugetare, iar asta nu va face decât să discrediteze cota unică şi
pe cei care o promovează. Iar pericolul este major, acum că Alianţa DA are o
majoritate extrem de fragilă. Băieţii răi sunt mulţi şi nici măcar nu trebuie
să-şi ascundă intenţiile: vor sta „la colţ" şi vor aştepta să aibă motive
să discrediteze reforma.
Ca să
fie un succes, cota unică ar trebui să ducă la creşterea imediată a gradului de
conformare voluntară. Or, acest lucru se va întâmpla într-o măsură mult prea
mică. Şi sunt două motivele pentru care eu cred că acest lucru se va întampla:
- în
primul rând contribuţiile sociale. Sunt mult prea mari, iar cei care au evitat
până acum în diverse moduri să plătească impozit pe salarii o vor face şi de
acum încolo datorită faptului că, pe lângă cota unică absolut rezonabilă, rămân
contribuţiile sociale aberant de mari. Înţeleg că nu este posibil în acest
moment să se reducă cotele contribuţiilor, dar cel puţin ar trebui să se
limiteze baza de calcul a contribuţiilor la 1 (ideal) sau maxim 3 salarii pe
economie. Oricum, în acest moment modul de calcul al contribuţiilor sociale
este revoltător. Se calculează la salariul brut, în acelaşi fel ca şi
impozitele, deşi acestea nu sunt impozite, sunt nişte asigurări, iar în acest
moment nu există o corelaţie între contribuţia plătită de asigurat şi serviciul
asiguratorului. Prin plafonarea bazei de calcul la un nivel rezonabil, problema
s-ar rezolva. Nu ştiu cât poate fi impactul, dar probabil că nu foarte mare.
Motivul este evident, oamenii nici acum nu declară tot.
- în
al doilea rând, 16% este mult mai mare decat 1,5%. În acest moment, modul în
care a fost redactată legislaţia privind microîntreprinderile este atât de
permisiv încât majoritatea oamenilor care câştigă mult nu mai au un contract de
muncă, ci unul de prestări servicii. Nimic mai simplu, în loc de contract de munca,
închei unul de prestări servicii. „Curat murdar, mon cher". Acesta este
unul din principalele motive pentru care din 2001 până acum a explodat numărul
de firme nou-înregistrate. Iar posibilitatea aceasta de abuz ar trebui
închisă, altfel se alege praful de cota unică. Să nu mă înţelegi gresit, nu sunt
împotriva microîntreprinderilor, chiar am susţinut ideea ca regimul să fie
generalizat, ca opţiune la impozitul pe profit. Dar trebuie limitat
abuzul, iar acest lucru se poate face foarte simplu: pur şi simplu se defineşte
ce înseamnă „munca dependents". Iar odată definit acest concept,
directorul care trudeşte toată ziua la firmă pe un salariu decent de câteva mii
de Euro pe lună, ca şi multi alţi angajaţi cu salarii mai mari, vor avea
contract de munca aşa cum e normal, şi nu unul de prestări servicii la firma
lui cu un angajat care se întâmplă să mai fie şi fictiv sau femeia de serviciu.
- în
al treilea rând, pentru unii cota unică este mult prea mare pentru că pur şi
simplu ei nu plătesc nimic. Există în prezent un mare abuz de lege care produce
hemoragii masive la buget: speculaţiile imobiliare.
FC:
Mai exact ?
GB: Să-ţi spun despre ce
este vorba: îşi face omul un bloc cu câteva zeci de apartamente, îl costă 4-500 de Euro
pe mp şi îl vinde cu de trei ori pe atât. Nu se înregistrează la Fisc, nu
plăteste niciun impozit. Pentru că vinde bunuri personale, iar câştigul obţinut
din astfel de bunuri este scutit de impozit... Dar nu face nimeni nimic, sunt
zeci de blocuri în Bucureşti, în special în zona de nord şi scrie chiar mare de
tot cine sunt beneficiarii. Ca să nu mai vorbim de speculatorii de terenuri...
Unul chiar a ajuns să strângă atât de mult că a ajuns să candideze şi la
presedinţie. Legea trebuie schimbată, ar trebui să fie consideraţi comercianţi şi
impozitaţi ca atare.
Şi
ăsta e doar încă un exemplu.
Problema
cu cota unică este că ea poate funcţiona doar dacă toţi, sau măcar marea
majoritate, îşi plătesc corect cota lor unică, nu doar aceiaşi fraieri care au
plătit cotele progresive şi până acum. Iar cei puţini care nu-şi plătesc
impozitele trebuie traşi în ţeapă (la figurat, evident), ca să nu prindă nărav
şi alţii sau să intervină frustrarea printre „fraierii" care plătesc. Cota
unică nu va mai lăsa destul ca să acopere şmecheria celorlalţi. Ideea e că
trebuie să se ia puţin de la mulţi, că dacă o să se ia putin de la puţini, se
alege praful...
Despre
fiscalitate şi bun simt - Opinii ale autorului în media românească 13
FC:
Posibile soluţii ?
GB: Cred că cei de la
Alianţa DA ar trebui să se gândească serios şi la surse alternative de a
finanţa deficitul care va apărea inerent la început. Una din soluţii, e drept
extrem de radicală, eu deja am spus-o de câteva ori (de fapt, de lucrul acesta
primul care a vorbit a fost prietenul nostru Matei Păun): amnistierea fiscală a
sumelor repatriate din off-shore-uri. Şi nu pe gratis, ci contra unui impozit
modic, de 5 până la maxim 10%. Italienii au făcut-o şi au avut un mega-succes
(s-au repatriat cam 80 de miliarde şi s-au strâns la buget cam 6), o fac şi
belgienii cu succes, au făcut-o şi ruşii, dar cu un succes limitat din cauza
lipsei de încredere în stat. Singurii care au făcut-o fără rezultate au fost
nemţii, motivul fiind acela că au cerut impozit prea mare, 35% din câte ţin eu
minte. Iar acestea sunt experienţe recente, din ultimii 3-4 ani. O asemenea
măsură ar avea şi un alt avantaj: creşterea lichidităţilor din economie, şi nu
în favoarea consumului (cu cardul poţi să plăteşti orice, oriunde, de oriunde),
ci pe seama investiţiilor.
Să-ţi
mai spun ? Doar una, de încheiere: eu unul nu văd rostul facilităţilor la
leasing. Aş reduce doar taxele vamale la maşinile din afara UE (ca să pun un
pic de concurenţă pe importatorii de maşini din UE) la un nivel rezonabil, să
zicem 10% (acum e ridicol, sunt 30%, dar de fapt se colectează 6%, pentru că
toate maşinile din afara UE sunt luate în leasing).
Sper
ca Ministerul să fie condus de un om înţelept şi curajos, pentru că e nevoie de
amândouă ca să faci reformă şi să şi cureţi ograda de tot felul de fiare
evazioniste.
Acesta este primul material selectat şi nu
întâmplător. Este şi
singurul material care nu este un articol publicat în presă, ci transcrierea
unei discuţii. Discuţia a avut loc imediat ce PC anunţase părăsirea Uniunii
PSD-PC şi participarea la guvernare impreună cu Alianţa DA.
Nu a fost. Acel ministru s-a remarcat doar prin lipsa
aproape completă de inţiativă.În plus, Alianţa DA a dat măsura importanţei pe
care a acordat-o cotei unice lăsând secretariatul de stat ce răspundea de
legislaţia fiscală în „ograda” PC, partid care se remarcase, în campania
electorală, împreuna cu PSD, prin argumentele aduse împotriva acestui sistem
modern de impozitare.
14 GABRIEL BIRIŞ
Nota: interviul este publicat in cartea autorului Gabriel Biris:
Despre fiscalitate si bun simt. Despre fiscalitate si competitivitate
Editura Universul Juridic
